"Să respecţi poruncile lui Dumnezeu, să-L iubeşti pe Dumnezeu mai presus de orice şi pe aproapele tău la fel ca pe tine însuţi, să nu răspunzi la rău cu rău, să-i faci bine duşmanului tău, să-i binecuvăntezi pe cei care te blesteamă, să fii umil şi blând, şi astfel vei deveni Copil al Celui  Preaînalt" Iisus

"Omul nu trăieşte numai cu pâine, dar şi cu Cuvântul lui Dumnezeu"
Iisus

(Mesaj primit prin Iakob Lorber în 1849)

Oricine are o lumină, nu-l lăsaţi să o aşeze sub o masă acoperită unde ar străluci în van. Dar oricine este înzestrat cu vreo lumină, să-şi aşeze mica sa lampă pe masă, unde poate să ardă şi să ilumineze masa şi întreaga cameră. Dacă, în acest mod vor străluci de pe masă mai multe lumini mici, în cameră va fi atâta lumină încât orice oaspete care intră în cameră se va minuna, spunând: "De ce este atâta lumină aici! Cât de plăcut este pentru bunăstarea noastră după ce am mers prin noaptea lungă! Într-adevăr ni se pare ca zorii purpurii!". "Lumina învigorează viaţa şi o trezeşte cu adevărat, chiar dacă este produsă artificial, pe calea raţiuni pure şi a unui intelect purificat. De aceea, în aceste vremuri este necesar ca oricine are o lampă mică bună şi folositoare să iasă cu ea în faţă. Să o cureţe, să o umple cu ulei, să o aprindă şi apoi să o aşeze pe masa purei recunoaşteri, unde poate dărui lumină celor din jurul mesei sau celor prezenţi în cameră. În zilele noastre, cursul evenimentelor arată clar ceea ce lipseşte cel mai mult, şi anume lumina. De aceea, ce rost are să vorbim despre iubire sau despre respectarea Legilor Divine, dacă cei care aud predica se află în întuneric total? Nu le-ar spune ei pe faţă predicatorilor "Ce vorbe goale îndrugaţi voi, discipoli ai nopţii, încercând să mă faceţi să cred lucruri pe care nici nu le-aţi văzut, nici nu le-aţi trăit? (experienced). Dacă pui o lumină pe masă şi descrii ceea ce vezi şi percepi în detaliu, voi fi în stare să te cred, pentru că lumina lămpii tale va lumina şi camera, de asemena. Deci, înainte de a ne predica nouă, aprinde-ţi şie însuţi o lumină, atunci vom crede ceea ce încerci acum să ne faci să credem în întunericul total al nopţii". "De aceea, nu a fost spus doar pentru cei cu bună voinţă şi cei care au nevoie de învăţături despre adevărata viaţă, ci este, de asemenea, adresată şi tuturor profesorilor. Odată ce micile lămpi au fost bine alimentate cu ulei, ele vor trebui aprinse fără întârziere şi aşezate pe masa primitoare a adevăratei recunoaşteri şi (insight) pentru că s-a apropiat Ziua când ultima Mare Promisiune se va împlini! Este scris cum va fi acea vreme. Şi priviţi, toate semnele prezise sunt aici. Cine se va înşela şi nu le va recunoaşte? Dar evenimentele profeţite ar fi trebuit să se împlinească negreşit până acum, cine va continua să se îndoiască în continuare de faptul că în curând Marea Zi va fi aici? Marea Zi, care va însemna revenirea Domnului şi astfel nesfârşita Venire a Domnului. N-au spus, cei doi îngeri din ceruri, celor care plângeau pierderea Domnului la locul unde El s-a înălţat în Împărăţia SA: "De ce rămâneţi aici cu atâta tristeţe, utându-vă după Acela care a urcat în Împărăţia Sa? Mergeţi acasă în pace, pentru că acest IISUS, pe care acum l-aţi văzut urcând la Cerul tuturor Cerurilor, va coborî încă o dată, tot astfel cum s-a înălţat acum, să judece generaţiile pământului. Binecuvântaţi sunt cei care pe El îi va găsi drepţi şi vor deveni copiii Lui, iar El, Tatăl şi Domnul lor! Dar vai de cei care au rămas nedrepţi; cu adevărat, responsabilitatea lor (their responsability is sure to vecome a millstone mound their neck!". "Ceea ce aceşti doi îngeri ai lui Dumnezeu şi ceea ce Eu, ca Domn şi Dumnezeu Însuşi, am profeţit referitor la viitoarea Venire a lui Christos, a ajuns acum la maturitate şi va avea loc în curând. Au fost puse în mişcare aproape toate pregătirile necesare. Inimile oamenilor reflectă acum aceste vremuri prin manifestările lor oribile. Ei sunt posedaţi de tiranie, plini de zgârcenie, invidie, lăcomie, păcate trupeşti, discordie, ceartă, calomnii, tâlhării, război, crime şi boli de toate felurile. Discordia, lipsa bunătăţii şi a milei au pus stăpânire pe ei şi prin aceasta s-a abătut asupra umanităţii o nenorocire (o mizerie) cum nu a mai fost niciodată pe pământ. De aceea aceste vremuri de mizerie trebuie să se încheie curând, altfel chiar şi cei Aleşi până acum ar putea fi osândiţi la izolare. Oricum, înainte ca să mă pot întoarce, ca Domn Creator al Vieţii întregi, Pământul va trebui curăţat complet de toate buruienile; şi aceasta are loc acum pe întreg pământul. Oricine are acum sufletul bolnav, plin de încăpăţânare şi nu se străduieşte să-şi vindece sufletul, nu-i va mai rămâne mult timp înainte să piară. Cea mai scurtă perioadă de purificare va fi de patru săptămâni, deoarece de acum înainte în ore se vor petrece mai multe lucruri ca într-un secol din trecut. O perioadă mai lungă, de patru luni, a fost stabilită, deoarece vor fi perioade în care zilele vor fi mai semnificative decât un întreg secol trecut. S-a mai stabilit încă o perioadă, mai mare de timp, de patru trimestre anuale, în timpul căreia, într-o săptămână, se vor petrece mai multe lucruri ca într-un întreg secol trecut. Şi o perioadă mai îndelungată a fost fixată, de patru luni şi încă puţin pe deasupra, în care vor fi luni în care se vor petrece mai multe decât în şapte secole din trecut! În orice caz, vremurile de azi sunt precum zorii roşiatici care preced acea zi care va veni ca o salvare pentru cei drepţi şi pentru toţi cei cu o inimă blândă şi bună, care-şi iubesc fraţii şi surorile în Numele Meu. Dar această zi va veni, de asemenea, ca un hoţ peste toţi aceia care M-au nesocotit, care au o inimă mândră şi grea, care se văd pe ei înşişi mai buni, care au mai multă stimă pentru ei ca pentru fraţii lor. Oricine se consideră pe el însuşi în orice mod, oricare ar fi acesta, mai bun decât fratele lui, să fie distrus în aceeaşi zi, deoarece de acum înainte toate diferenţierile exterioare vor înceta să existe. Cei care acum sunt dispreţuiţi pentru Numele Meu sau sunt toleraţi doar din milă ca oameni oneşti, vor avea parte de mari onoruri. În această zi, asemenea oameni vor merge glorioşi şi măreţi, pe când cei care acum sunt foarte ambiţioşi, vor deveni tăcuţi şi insignifianţi. Dar Aleşii mei vor străluci mai tare ca soarele la amiază! Zorii stacojii, în mod natural nu anunţă o zi frumoasă. Există un vechi proverb care spune: Roşeaţa zorilor se transformă într-o zi dificilă şi poate cauza moartea odată cu venirea serii. În cazul zorilor spirituali stacojii situaţia este exact în sensul opus. În timp ce zorii trandafirii din natură învigorează toate inimile, zorii spirituali îi va umple de o mare frică şi teamă, deoarece culoarea lor provine de la sângele şi flăcările ce vor incendia lumea, prin aceasta înţelegând micile şi marile războaie. Aşa cum în mod natural zorii stacojii reprezintă un semn nefavorabil, aşa-zişii neplăcuţi zori spirituali pot fi priviţi ca cei mai favorabili premergători venirii Marii Zile a Salvării. Astfel am plănuit şi voi îngădui ca lucrurile să-şi urmeze cursul.

Celui care va îndrăzni să iasă în Calea Mea şi să-mi spună: "Doamne, eşti un Dumnezeu crud, sângele şi măcelurile îţi fac plăcere şi acţionezi ca un etern tiran!", Eu îi răspund: "Motivul existenţei maestrului nu este pentru a fi judecat după munca şi acţiunile sale, ci El te va judeca într-un mod drept şi just. De aceea, nu trebuie să spuneţi nici: "Iată, această naţiune are dreptate, iar cealaltă nu, sau acesta sau celălalt general acţionează într-un mod mai condamnabil decât predecesorii săi". Nici nu ar trebui să vă bucuraţi, ar trebui să vă întristaţi dacă unul sau altul dintre partide au ieşit victorioase sau au fost învinse. Voi toţi laolaltă nu trebuie să fiţi preocupaţi (îngrijoraţi) de lucrurile ce se petrec acum, fie că sunt bune sau rele. Pentru că Eu permit să se petreacă toate acestea astfel şi Eu sunt un Dumnezeu înţelept şi bun! Dar dacă cineva se crede mai înţelept să stăpânească el elementele, să arate el cursul stelelor şi să comande vânturile, marea şi puternicul foc din interiorul pământului! Vă spun: "Nu vă amestecaţi în nimic, ci staţi acasă, astfel când Mă Voi întoarce curând vă voi găsi acasă, vă voi da putere şi vă voi primi în noul Meu regat stabilit pe pământ şi pe toate stelele!". În orice caz, dacă nu vă găsesc acasă, puteţi doar să vă învinuiţi că nu aţi participat deloc, sau doar într-o mică măsură, la ultima şi Cea Mai Mare Venire a Mea. De fapt, există un singur păcat fundamental înaintea mea care este mama tuturor celorlalte păcate şi se numeşte: mândria! Din mândrie se nasc toate celelalte păcate, cum ar fi: egoismul, dorinţa de putere, iubirea de sine, avariţia, invidia, camăta, prefăcătoria, hoţia, tâlhăria, mânia, crima, lenea, trândăvia şi înclinaţia spre viaţă a plăcerilor; de asemenea lauda de sine, obsceritatea carnală, lipsa castităţii, prostituţia şi, în final, uitarea de Dumnezeu. De asemenea, lipsa completă a lui Dumnezeu şi cu aceasta totala nerespectare a legilor divine. Dacă priviţi către toate aceste păcate veţi descoperi la baza lor mândria. De aceea, dacă cineva ar dori să elimine toate presupusele lui păcate dintr-o singură lovitură, să facă eforturi să se elibereze de orice fel de mândrie. Păcate comise fără mândrie nu sunt cu adevărat păcate, deoarece nu-şi au originea în păcat. Fiecare din voi să lase zorii stacojii să strălucească, prin el şi să caute cu grijă în toate ungherele vieţii lui, să vadă dacă n-ar putea găsi ceva asemenea mândriei. Dacă el întâlneşte în adâncul lui ceva făcut din mândrie, atunci ar trebui imediat să lupte cu toate puterile lui pentru a elimina mândria sa, chiar dacă îi pare a fi insignifiantă. Sau, cu timpul, aceasta va creşte gradat, astfel îi va ruina spiritualitatea nobilei fiinţe umane care există în el. Aşa cum ar face un parazit cu un copac complet sănătos. Mândria în orice formă ar fi este, pentru suflet şi spirit, aerul foarte otrăvitor şi sufocant din infern, prin care întreaga viaţă se distruge instantaneu. De aceea, repet: "Fiţi atenţi la mândrie, înainte de toate, dacă vreţi să apăreţi drepţi în faţa mea şi să vă bucuraţi de prezenţa mea vizibilă când va veni Ziua cea Mare! Dar atâta timp cât un atom de mândrie rămâne încă în voi, nu voi veni la voi, deoarece nu aţi renunţat la acest rău fundamental, chiar dacă credeţi că ştiţi ceea ce milioane de oameni abia întrezăresc. Dar aceasta nu vă va face, în final, mai buni decât cei care nu au cunoştinţă despre lucrurile pe care voi deja le cunoaşteţi şi pe care chiar le-aţi trăit cu adevărat câteodată. Totuşi, cunoaşterea profundă în sfera spiritualităţii pure vă va fi de un imens ajutor doar dacă cunoaşterea voastră va fi însoţită de adevărata umilinţă. Vă spun: "Nu căutaţi sub nici o formă onorurile acestei lumi! Aceasta este o boală pentru suflet şi spirit. Mai devreme sau mai târziu consecinţele sale devastatoare vor ieşi la iveală. Priviţi războaiele în care în numele onoarei au fost ucişi milioane de oameni. Dacă conducătorii, comandanţii şi naţiunile lor ar fi servit umilinţa celestă în locul mândriei, ar mai fi putut naţiunile să se aprindă cu atâta furie una împotriva celeilalte? Într-adevăr, cu naţiuni pline de umilinţă nu s-ar putea face un război. Totuşi, de când mândria tuturor naţiunilor a crescut, făcând ca o naţiune să se considere mai bună decât cealaltă, mult mai distinsă, superioară şi cu mai multe drepturi decât alta, războaiele a tot devastatoare sunt o consecinţă directă a amplificării mândriei.

Ar fi o chestiune cu totul diferită dacă un inamic lacom şi duşmănos ar invada pentru a jefui o ţară paşnică, locuită de oameni umili şi paşnici. Atunci, desigur, locuitorii unei astfel de ţări ar avea dreptul să pedepsească cu toată severitatea un astfel de inamic ticălos şi, în acest caz, Eu, ca Dumnezeu, aş lua prompt conducerea. Atunci inamicul cel rău ar primi foarte curând răsplata meritată pentru acţiunile sale şi cu greu ar mai avea vreodată curajul să invadeze o astfel de ţară. Din nefericire, nu este aşa. O naţiune vrea să fie mai mare decât cealaltă, un regat mai puternic decât altul. Aroganţa naţiunilor a ajuns prea departe. Aburii infernului s-au ridicat deja până la cel mai înalt cer. Pământul însuşi mi s-a rugat să înlătur pentru totdeauna, din rădăcină, răul lui Satan". Şi iată a sosit timpul în care se revelează sub ochii voştri: o naţiune poartă război împotriva alteia! Dacă mă întrebaţi de ce, vă voi spune: "Pur şi simplu din mândrie!". De asemenea, vă spun: "A trecut vremea când sabia acţiona precum un arbitru între onoare şi ruşine, între virtute şi viciu. Căci sabia nu a fost niciodată o armă a umilinţei, ci întotdeauna a onoarei şi a importanţei de sine şi prea adesea a tiraniei". Nu va mai fi astfel! În viitor umilinţa va conduce naţiunile cu armele iubirii. Desigur, aceasta se va realiza doar pentru acele naţiuni care se vor dovedi demne de această armă din ceruri. În acele vremuri, cei nevrednici îşi vor primi mult meritatele recompense. Întotdeauna voi dărui victoria celui mai bun şi mai drept partid (party; grup); dar dacă acesta va deveni arogant, va fi vaietul şi scrâşnetul dinţilor şi asupra sa! De acum înainte, nimeni nu va cruţat, dacă în acţiunile sale va avea chiar o singură scânteie de mândrie, ca motivaţie. Orice acţiune, de acum înainte, care va arăta orice fel de ambiţie, va rămâne nebinecuvântată, în timp ce orice acţiune realizată cu o inimă umilă în scopul de a fi folositoare, va primi din plin binecuvântarea mea. Acum trebuie introdusă printre oameni o altă rânduire. Dar cei care nu se vor supune cu toată inima lor acestei rânduiri şi încă vor permite tradiţiilor lor interioare să apară în cei înainte de a obţine suficiente informaţii, vor fi curând demascaţi de (prin) cele mai amare consecinţe dacă au acţionat pentru sau împotriva Gânduirii Mele". De această dată vă spun: Oricine nu va reuşi să facă o acţiune bună din cauza lumii, atunci el va acţiona doar de dragul lumii în modul în care crede că este bine. Dar când va veni la Mine, având o recomandare lumească bună, îi voi spune: "Du-te la cel care ţi-a dat această recomandare şi cere-ţi răsplata, fiindcă numele Meu nu este trecut pe ea. De dragul lumii ai acţionat şi nu ai vrut să mergi pe singura cărare a adevăratei umilinţe care-mi face plăcere. Lumea ţi-a flatat ambiţia când ţi-a spus: "Iată, acesta este un om plin de onoare!". Atunci înseamnă că, de asemena, o să-ţi facă plăcere faptul că în împărăţia mea vei primi doar mici onoruri. Prin aceasta nu vreau să spun că o persoană trebuie să acţioneze într-un fel în care lumea îl va arăta cu degetul, plină de dispreţ. O, nu, eu niciodată nu vă cer aceasta! Dar vă cer să realizaţi ceea ce este cu adevărat bun - indiferent ce ar spune lumea despre aceasta - fără ruşine, oricare ar fi. Şi aceasta pentru că este bine şi vreau să faceţi astfel. Aţi uitat că Eu, pururea veşnic, Atotputernic creator al oamnilor şi lumilor, al îngerilor şi oamenilor, am venit Eu însumi în lume înveşmântat doar în cea mai mare umilinţă? I-am învăţat pe oameni prin viu grai şi cele mai curate fapte, dacă mă iubesc şi vor să fie copiii mei, să lase lumea cu grandoarea şi măreţia ei şi să nu meargă pe cărarea cea largă a splendorii lumeşti, care întotdeauna e trecătoare, ci să urmeze cărarea cea îngustă a umilinţei, care conduce la viaţa eternă. Şi astfel, mai presus de toate, tot ceea ce este măreţ în faţa lumii este dezgustător în faţa mea? Că privesc doar spre lucruri mărunte, dispreţuit de lume şi întotdeauna respins, care se cred a fi ele însele mari? Nu veţi vedea înfăţişarea Mea până ce n-aţi eliminat şi ultimul atom de mândrie din inima voastră. Vă spun cu tărie că aşa va fi. Fiecare păcătos va fi tratat de către mine cu mai multă blândeţe decât acela care, cu adevărată căinţă şi cu adânc dispreţ nu şi-a eliminat pentru totdeauna evidenta mândrie din inima sa! Dacă aveţi tot atât de multe păcate câtă iarbă pe pământ şi cât nisip pe malul unei mări, dar nu aveţi nici o urmă de mândrie, toate aceste păcate sunt ca şi cum nu ar fi fost deloc în faţa Mea! Deoarece unde nu există mândrie, există dragoste, care cuprinde întreaga umilinţă în ea. Dragostea şi umilinţa distrug toate păcatele şi greşelile, oricât de multe ar fi fost vreodată. Totuşi, dacă există doar un atom de mândrie în spatele păcatelor comise de oameni în perioada de noviciat a eliberării lor, acest atom va stimula toate celelalte păcate, vor suferi în viitor, precum şi în prezent o puternică luptă pentru a se elibera chiar de acel atom de mândrie. Simplii atomi ai mândriei sunt suficienţi pentru a fi imposibil să pătrund în profunzimea fiinţelor umane, altfel destul de merituase, până când nu şi-au eliminat din inimă şi ultimul atom al mândriei. Acesta este motivul pentru care, în special în aceste vremuri atât de puţini oameni ajung să mă vadă şi să primească învăţătura de la Mine personal şi care pot evolua ca şi Copii ai Mei! De asemenea, nu mai spuneţi: "Această casă, acest pământ şi această proprietate îmi aparţine. Sunt stăpân în casa mea şi trebuie să-mi lucrez propriul pământ!". Iată, este o cantitate destul de mare de mândrie ascunsă în aceste remarci! Cu tărie vă spun, nu voi veni niciodată la cei care gândesc, vorbesc şi acţionează astfel, deoarece ei nu mă consideră Dumnezeu şi ei se cred stăpâni peste toate lucrurile pe care eu le-am împrumutat lor pentru scurta perioadă de timp. În această atitudine zace o imensă mândrie - originea tuturor războaielor, fie că sunt mici sau pe scară largă. În viitoarea Mea împărăţie lucrurile vor sta într-un mod cu totul diferit, nu vor mai fi lorzi şi baroni ai pământului, pentru că Eu voi fi în toţi şi în toate. Şi acela în care Eu voi sălăşlui va fi cel mai privilegiat. Totuşi, luaţi aminte aceasta înainte de venirea Mea pe acest pământ, multe buruieni şi multă iarbă uscată vor fi distruse printr-o judecată foarte severă. Oriunde vor fi doi, unul va fi acceptat, iar celălalt va fi respins; astfel se vor cerne mai mult de jumătate! Încă o dată vă avertizez, cu toată seriozitatea, în acele vremuri, nu oscilaţi nici în stânga, nici în dreapta. Cel care va fi victorios, se lasă în mâinile mele! Nici unul din voi să nu spună: "Acesta dă o luptă dreaptă, iar acela nu, ci este de datoria voastră să vă rugaţi pentru prieteni şi pentru duşmani. Ce este dincolo de aceasta este păcat, pentru că, ţinând partea unuia veţi aduce în voi mândria părţii pe care o vreţi a fi victorioasă, astfel dorind înfrângerea completă a adversarului. Dar întrebaţi-vă inima, oare cei care trebuie distruşi nu sunt cumva fraţii voştri, la fel precum cei cărora le doriţi victoria?". Cum se potriveşte o astfel de dorinţă plină de răzbunare cu cuvântul Meu? Nu Eu am învăţat toate fiinţele umane să se roage pentru toţi cei care îi urăsc, să-i binecuvânteze pe cei care îi blestemă şi să facă bine celor care le vor răul? De aceea, cei care se luptă, lăsaţi-i să se lupte! Rugaţi-vă pentru toţi şi să nu vă bucuraţi de înfrângerea altora; atunci veţi fi precum îngerii Mei din cer care-şi acoperă chipul când fraţii lor de pe pământ se omoară între ei. Luaţi aminte, zorii stacojii care preced venirea Mea vor deveni mult mai roşii decât sunt deja. Şi doar la sfârşitul tuturor distrugerilor va deveni clar că nici unii, nici alţii din cei care se luptă nu au ieşit învingători, fiindcă adevăratul învingător va veni. Unde acum se luptă mândria, umilinţa va începe să se lupte şi nici un tiran nemilos nu va scăpa de sabia ei şi nici un judecător care se străduie să-şi impună cu forţa autoritatea, prin sângele prizonierilor inofensivi. Eu, ca Tată al vostru Etern, care v-am dăruit deja atât de multe , vă dăruiesc acum cel mai important cuvânt pentru viitoarea voastră bunăstare şi mântuire. Păstraţi-l cu credinţă şi cu stricteţe şi atunci veţi descoperi toate binecuvântările lumeşti şi divine. Totuşi, dacă îl priviţi ca pe ceva obişnuit şi continuaţi cu vechile voastre năravuri şi obiceiuri, veţi lua parte deloc sau doar într-o mică măsură la Venirea Mea. Ce a fost scris aici prin servitorul Meu se va împlini negreşit. Binecuvântaţi sunteţi voi şi toţi aceia care nu desconsideraţi aceste avertismente; căci Eu voi veni la voi acum la fel ca şi atunci! Dar oricare nu va da atenţie acestui avertisment şi sfaturilor similare date în multe situaţii şi nici nu va fi de bună credinţă, nedorind să asculte - casa lui va fi pustiită, devastată şi jalnică. Deoarece când Voi veni, Voi veni doar la cei care sunt cu adevărat ai mei şi Voi binecuvânta personal neîntrerupt pentru totdeauna. Vai de cel în pragul căruia nu voi pune piciorul; căci el va avea parte pentru totdeauna de un răsărit stacojiu trist şi rău prevestitor. Şi sfintele raze a marii zi care va veni nu se vor revărsa asupra sa!

Acela care va veni.

Amin.

<Capitolul anterior>  <Cuprins>