"Să respecţi poruncile lui Dumnezeu, să-L iubeşti pe Dumnezeu mai presus de orice şi pe aproapele tău la fel ca pe tine însuţi, să nu răspunzi la rău cu rău, să-i faci bine duşmanului tău, să-i binecuvăntezi pe cei care te blesteamă, să fii umil şi blând, şi astfel vei deveni Copil al Celui  Preaînalt" Iisus

"Omul nu trăieşte numai cu pâine, dar şi cu Cuvântul lui Dumnezeu"
Iisus

"Ierusalim, 25 iulie 1931. După cum s-a anunţat îndeajuns mai înainte, astăzi a avut loc dezbaterea de revizuire a procesului care a osândit pe Iisus Hristos la moarte. La ora 4 fix (dim.) clădirea tribunalului era arhiplină şi a fost nevoie de intervenţia poliţiei pentru a împiedica restul publicului să intre.

La începutul dezbaterilor erau de faţă o mulţime de jurisconsulţi din diferite ţări, care fuseseră invitaţi special să ia parte la dezbaterea acestui proces. Curtea cu juri a fost compusă din cei mai de seamă bărbaţi ai rasei ebraice şi, încă de la început, s-a obligat să dea verdictul cu toată dreptatea şi să stabilească greşeala din sentinţa dată pe vremuri. Preşedinte al tribunalului era dr. Veidelsel, unul din cei mai de seamă legişti evrei. Apărarea a luat-o avocatul Reichswev, iar acuzator era dr. Blandeisler.

La ora 14:30 s-au început dezbaterile, când preşedintele a dat cuvântul acuzării. Dr. Blandeisler desfăşură apoi o arhivă de documente care conţinea în jur de 1000 de pagini dactilografiate. El a început să arate că judecata care a osândit pe Iisus a căutat să procedeze după dreptate, căci pe acea vreme nimeni nu putea vedea în El pe Fiul lui Dumnezeu, decât numai ucenicii Lui. El a fost vătămător pentru societate, ca un conspirator primejdios care aduna în jurul Lui persoane, pentru a se împotrivi stăpânirii şi care predica o religie inexistentă. El a trebuit în mod necesar să fie osândit, ca şi alţii mulţi înainte de El .

După aceea, preşedintele tribunalului a dat cuvântul apărătorului, avocatul Reichswev. Acesta s-a ridicat în cea mai adâncă tăcere din partea adunării. El a spus că va dovedi că acea sentinţă a fost nedreaptă şi că Iisus a fost o victimă a nenumăratelor greşeli din justiţia de atunci. El a arătat că Hristos nu putea fi osândit la moarte, pentru că nu comisese nici o crimă. El predica numai o religie, care aducea mântuire, dar pe care egoismul oamenilor de pe atunci nu voia s-o recunoască. Cum putea fi învinuit Hristos de vreo greşeală? Nimeni nu avea nici o dovadă. El a amintit de Pilat care a zis: "Eu nu găsesc nici o vină într-însul!" şi ca semn al nevinovăţiei Sale, Pilat şi-a spălat mâinile înaintea învinuitorilor Săi, dar pentru că aceştia îl ameninţau că-l vor pârâ pe Pilat la Cezar, el a dat pe Hristos în mâinile lor.

Apărătorul şi-a continuat apărarea sa (un model de elocvenţă) şi a rugat pe juraţi să nu fie egoişti şi, pentru interese de stat, să nu jertfească interesele dreptăţii curate. El i-a făcut atenţi, să se gândească, că Acela osândit pe vremuri este acum în Cer şi este gata să ierte nedreptatea ce a suferit-o. După o apărare de cinci ore, apărătorul şi-a încheiat pledoaria. Şedinţa a fost suspendată, iar juraţii s-au retras pentru deliberare.

Apoi preşedintele a citit următoarea sentinţă:

"Cu 4 (patru) voturi pentru şi unul contra, Cel osândit a fost achitat, fiind dovedită completa Lui nevinovăţie. Acuzarea Lui a fost una din tristele rătăciri, care a adus pedeapsa divină asupra rasei ebraice, până ce ea va fi liberă de vina ei".

Apărarea a fost viu ovaţionată, apoi mulţimea s-a retras liniştită".

Relatarea a fost preluată după ziarul "Telegraf".

<Capitolul anterior>   <Cuprins>